SINGURĂTATE

SINGURĂTATE

(10 septembrie 1953 – 22 aprilie 1954)

 

 

La subsol. Celula Nr. 5, lungime 2 metri, lățime 1 metru. Deasupra ușii, o gaură pentru aerisire și lumină. Bolnav de icter. Medicament - fără pâine și ciorbă - și niște calmante. Banca pe care dormeam nu are saltea. După 75 de zile, doctorul îmi spune că m-am vindecat.

Sunt dus la anchetă. Își bat joc de mine, că sunt prost și nebun. La plecare mă întreabă: ”Ce relații ai avut în București, pe strada…?” Nu-mi aduc aminte. ”Du-te în celulă și acolo ai să putrezești!” Nu mă lăsau să dorm. Băteau mereu în uși.

Când mi-am adus aminte de stradă, am leșinat. Era adresa familiilor Codreanu și Moța. Turnătorul era din grup cu noi. Nearestat.

Pe 21 aprilie, în zori, visez un vis ciudat: Prin gaura de aerisire, două bețe de corn lucioase, fără noduri. S-a luminat celula. O voce mi-a spus: ”Pune mâna pe ele!” Am sărit de pe bancă. Zic: ”Acum o să mor. Mă cheamă la ei!”  Erau martirii căzuți  în luptă, în Spania. Și cu o voce puternică, încep să cânt ”Ștefan al Moldovei”.

Ușa se deschide. Erau cinci gardieni speriați: ”Ce ai cântat?” Recit ”Mama” de Coșbuc.

Astăzi Comisia juridică îmi spune: ”Procesul tău… ori acasă, sau la tribunal”. A doua zi plec la Aiud. În tren am auzit că e Săptămâna Mare și Duminică e Învierea.

Acest proces s-a judecat în iulie 1958. Condamnat la 22 ani. Eliberat pe 22 iunie 1964, cu decretul.

Anastase Buciuneanu

(luptător al credinței, deținut politic)